Puiule.. de-atâtea ori am trecut pe aici, încât tot ce-mi rămâne de făcut acum e să închid inimioara asta într-o cușcă.. Să nu știe nimic, să nu vrea nimic, să conserve ce are acum și să nu uite nimic din ce-a fost. Și s-aștepte, atât, să te-aștepte.
Mi-e un pic gol gândul la momentul ăsta, ca după un drum lung și obositor. Îți sărut ochii, dulcele meu, ochii ăștia frumoși, senini, clari, arzători, adânci și plini de iubire.
Va trece, n-are altă opțiune timpul.. va trece, și-am să te regăsesc al meu, ca și-acum. Poate doar nițel schimbat și cu dor de nebunii. Să ne revedem cu bine, puiule!
