Urăsc oamenii care se bagă în seamă prostește, pe cei care lasă totul în seama altora. Pe cei fără inițiativă și care se răzgândesc de 2 ori pe minut. Urăsc oamenii care nu știu semnificația lui ”Da” și ”Nu” și care nu-s în stare să dea un răspuns clar niciodată. Urăsc oamenii care nu găsesc punctul într-o frază și lasă mereu loc de interpretări. Urăsc oamenii care atârnă de gât ca pietroaiele, pe cei cărora le place să fie mereu cărați în spate de alții. Urăsc oamenii care-și împart sarcinile celor din jur, urăsc oamenii care nu-s în stare să-și asume răspunderea pentru ceea ce fac și pe cei care uită mereu totul. Urăsc oamenii ipocriți, pe cei neatenți, urăsc oamenii care râd prostește și pe cei care vorbesc într-una, fără sens. Urăsc femeile proaste și bărbații superficiali și goi. Urăsc oamenii care se laudă, pe cei care știu și pot totul până îi confrunți cu situația respectivă. Urăsc oamenii leneși și pe cei dezordonați, urăsc oamenii care pozează în victime și dau o importanță exagerată banalităților din viața lor. Urăsc oamenii care nu știu ce vor și pe cei care nu-s în stare să-și stabilească un obiectiv clar în viață. Urăsc oamenii care merg după cum bate vântul și pe cei care cedează prea ușor. Urăsc oamenii care nu știu să vorbească și să scrie corect românește dar nu se sfiesc să se laude cu engleza lor. Urăsc oamenii care vorbesc neîntrebați și pe cei care nu-s în stare să aibă o părere proprie. Urăsc oamenii care uită să se maturizeze, urăsc oamenii care cred că lumea se termină la ei, urăsc oamenii care nu recunosc meritele celor din jur și pe cei care nu s-au întâlnit niciodată cu bunele maniere.
Urăsc Iașiul împânzit de maneliști, de fufe, de copii cerșetori, de zgomot, de mizerie după ploi. Urăsc facultatea mea plină de ipocriți, de proști, de oameni fără coloană și de profitori. Urăsc profesorii care și-ar vinde sufletul pentru un rahat de titlu onorific, îi urăsc pe cei care nu fac nimic dar ocupă poziții importante în societate. Urăsc oamenii care fură idei, pe cei care cred că viața se rezumă la somn și mâncare. Urăsc oamenii care spun mereu ”Aș vrea să fac” dar uită să pună în practică. Urăsc oamenii care vor mult, dar nu sunt dispuși să ofere la fel de mult. Urăsc societatea grețoasă și mizeriile din presă, de la tv și de la radio. Urăsc lumea în care voi fi părinte.












iunie 29, 2009 la 8:27 am
Da’ stiu ca esti suparata… Oare cat timp va mai trece si cati oameni vor mai fi scarbiti de sistemul de invatamant din Romania pana cand ne vom strange toti si vom impune o schimbare. Toate “urascurile” tale sunt cauze ale proastei educatii a celor din jur….
iunie 29, 2009 la 12:29 pm
Răspunsul, dragă Sebas, e vânare de vânt .. Răspunsu-i vânare de vânt
)
iunie 29, 2009 la 3:18 pm
Cu tot respectul pentru raspunsul tau poetic mi se pare ca asa facem tot timpul: avem o frustare de moment, trece si uitam… Apoi o luam de la capat… Nu facem nimic concret
iunie 29, 2009 la 4:06 pm
Aproape corect, Sebas.
Frustrarea nu-i de moment, și prima măsură pe care-o găsesc la îndemână e să ignor cât/pe cine pot. Când ajung la limită, răbufnesc.
Dacă începi să le spui ăstora de te enervează, de ce anume te enervează și începi să dai palme, or să-ți spună să tragi un pui de somn că-ți trece. Și-o altă mare problemă e că mulți nu înțeleg unele chestii și li se pare că vorbesc despre alții.
Ai încercat vreodată să-i explici unui puștan de 17-18 ani că scrie incorect și că e prost fără scăpare? În ce mod ți-a răspuns?
Te-ai certat vreodată cu un profesor pe motiv că-i un lingău care nu-i în stare să fie obiectiv în notare și face aprecieri pe alte criterii? Ce ți-a răspuns? Cine-a câștigat?
Ai încercat vreodată să-i explici unei domnișoare că vorbește ca în mahala și dovedește lipsă de bun-simț și de educație? Ce ți-a răspuns?
Ai atras vreodată atenția cuiva că e dezordonat, profitor, nesimțit? Ai observat vreo schimbare în comportamentul său și după primele 24 de ore de după discuție?
Unele lucruri nu pot fi rezolvate decât dacă ai o țintă bună și suficientă muniție!
iunie 29, 2009 la 4:35 pm
Deea, eu vorbeam la un nivel macro tu privesti la nivel micro daca imi permiti aceasta exprimare… Tre’ sa facem ceva ca educatia(cea din scoala, liceu, facultate) sa o apuce pe drumul normal. O data facut asta lucrurile o vor lua pe drumul bun, incet incet. Dar tre’ sa facem noi ceva… profesorii stiu doar sa ceara mariri de salariu inaintea examenelor…