Până-ncep și ăștia să moară..

Tot citind și răsfoind, mă gândeam că mi-ar părea rău după câțiva omuleți, dacă s-ar sătura și ei de viață și-ar pleca după M.J. Mi-ar părea rău după folkiștii noștri, mai vechi sau mai noi. Nu chiar după toți, dar aș plânge un pic după Șeicaru, Alifantis & co. Mi-ar părea rău de Cristi Minculescu, de Bitman.

Și-apropo de ce scria un individ revoltat de importanța ce se acordă morții lui MJ. Băi, or mai fi cântăreți și-artiști mari în afară, dar cu siguranță n-aș plânge deloc după Madonna și nici după cântărețele apărute peste noapte, gen Gaga. Aș jeli nițel după Lara Fabian, Celine Dion, Smokie și-ncă mulți alții. Dar nu mi-aș roade unghiile dac-ar dispărea ”talente” trase la indigo, care lălăie aceleași note, aceleași ritmuri, aceleași cuvinte, aceleași tâmpenii. Pff, se pare că nu știu să apreciez talentele reale! )

PiEs. Încă nu m-am săturat de ”Billie Jean is not my lover / She’s just a girl who claims that I am the one”!

La limită

Urăsc oamenii care se bagă în seamă prostește, pe cei care lasă totul în seama altora. Pe cei fără inițiativă și care se răzgândesc de 2 ori pe minut. Urăsc oamenii care nu știu semnificația lui ”Da” și ”Nu” și care nu-s în stare să dea un răspuns clar niciodată. Urăsc oamenii care nu găsesc punctul într-o frază și lasă mereu loc de interpretări. Urăsc oamenii care atârnă de gât ca pietroaiele, pe cei cărora le place să fie mereu cărați în spate de alții. Urăsc oamenii care-și împart sarcinile celor din jur, urăsc oamenii care nu-s în stare să-și asume răspunderea pentru ceea ce fac și pe cei care uită mereu totul. Urăsc oamenii ipocriți, pe cei neatenți, urăsc oamenii care râd prostește și pe cei care vorbesc într-una, fără sens. Urăsc femeile proaste și bărbații superficiali și goi. Urăsc oamenii care se laudă, pe cei care știu și pot totul până îi confrunți cu situația respectivă. Urăsc oamenii leneși și pe cei dezordonați, urăsc oamenii care pozează în victime și dau o importanță exagerată banalităților din viața lor. Urăsc oamenii care nu știu ce vor și pe cei care nu-s în stare să-și stabilească un obiectiv clar în viață. Urăsc oamenii care merg după cum bate vântul și pe cei care cedează prea ușor. Urăsc oamenii care nu știu să vorbească și să scrie corect românește dar nu se sfiesc să se laude cu engleza lor. Urăsc oamenii care vorbesc neîntrebați și pe cei care nu-s în stare să aibă o părere proprie. Urăsc oamenii care uită să se maturizeze, urăsc oamenii care cred că lumea se termină la ei, urăsc oamenii care nu recunosc meritele celor din jur și pe cei care nu s-au întâlnit niciodată cu bunele maniere.

Urăsc Iașiul împânzit de maneliști, de fufe, de copii cerșetori, de zgomot, de mizerie după ploi. Urăsc facultatea mea plină de ipocriți, de proști, de oameni fără coloană și de profitori. Urăsc profesorii care și-ar vinde sufletul pentru un rahat de titlu onorific, îi urăsc pe cei care nu fac nimic dar ocupă poziții importante în societate. Urăsc oamenii care fură idei, pe cei care cred că viața se rezumă la somn și mâncare. Urăsc oamenii care spun mereu ”Aș vrea să fac” dar uită să pună în practică. Urăsc oamenii care vor mult, dar nu sunt dispuși să ofere la fel de mult. Urăsc societatea grețoasă și mizeriile din presă, de la tv și de la radio. Urăsc lumea în care voi fi părinte.

If you care enough

Imaginează-ți te rog că ai descoperit o chestie uluitoare, că ai avut o revelație și vrei s-o împărtășești cu cei din jurul tău, convins fiind că mesajul tău le va schimba viața în bine. Imaginează-ți că reușești cumva să aduni la un loc 100, 200, 300.000 de oameni gata să te asculte. Repeți discursul de 100, de 1000 de ori înainte, pentru a fi sigur că ai să transmiți esențialul și n-ai să plictisești. Ordonezi impecabil ideile, totul e pregătit. Ajungi în fața lor, îți faci curaj și – făcând un pas în față, începi să vorbești. Vorbești, vorbești, vorbeși. Explici și pui suflet în ceea ce spui. Te dai pe tine tot, acolo, atunci. De dragul ideii descoperite, a revelației care le va face bine lor, tuturor. Te dai pe tine tot, fără să-ți pese dacă or să te urască apoi, sau dacă or să fie de acord cu tine. Tu știi că acela e mesajul pe care trebuie să-l transmiți și faci tot ce-ți stă în putință ca totul să iasă perfect. Vorbești, iar la finele discursului realizezi că tot ce ai spus a fost zadarnic. Tocmai ai terminat de vorbit în fața a 100, 200, 300.000 de oameni surzi.

Dacă vrei ca mesajul tău să fie auzit, asigură-te că oamenii cărora le vei vorbi te înțeleg! Darul tău nu folosește altfel la nimic.

Liniște și iubire

Cât e de bine să descoperi oameni care iubesc și se iubesc. Necondiționat, dezinteresat. Cât e de bine!

Am aflat azi de ce e el bărbatul pe care-l admir cel mai mult. Am aflat că într-o vreme făcea și poezii, era foarte bun la română! Total în opoziție cu ce știam eu până acum. Of.. Omul ăsta va fi mult mai mare decât este acum. Va fi mare, foarte mare, și asta cât de curând! Sunt mândră că-l cunosc și că mi-e aproape!

În rest, vă doresc să vă umpleți de liniște și pace! Și vă dedic piesa de mai jos.

Să nu uităm!

Trist, chiar foarte trist. Ascult piesa asta și-mi spun că minunile n-au cum să moară. Treaba stă cam așa: se întâmplă odată la nu știu câte zeci de ani să apară câte-un om genial, între milioanele de indivizi proști, superficiali și goi. Te izbești de atâta prostie, lipsă de motivație și imaginație, de-atâta sărăcie spirituală în fiecare zi încât un astfel de om n-are cum să te lase rece. Of.. omul ăsta a avut un mesaj de transmis, a avut o voce unică – nu spun neapărat că era cea mai bună și cea mai cea, dar e inconfundabilă și spune așa de multe. N-ai cum – dacă ai un pic de cultură muzicală – să nu-i recunoști vocea într-o piesă. N-ai cum să nu recunoști inflexiunile din vocea lui sau mișcările absolut geniale pe scenă. N-ai cum să nu rămâi tâmpit în fața moonwalk-ului. Ca să aduci ceva nou într-un domeniu ca muzica nu e nevoie doar de talent, ci de geniu. De ce-a fost supranumit Rege al Pop-ului? Pentru că a adus chestii noi, a revoluționat muzica, a inventat pași și mișcări geniale. E senzațional omul ăsta, a fost senzațional! Ce-mi pasă mie de scandalurile în care-a fost implicat? Ce-mi pasă mie că se droga sau nu, că era sau nu dependent de nu știu ce pastile?! Ce-a făcut Michael în muzică a fost și rămâne genial și extrem de greu de egalat.

Sunt convinsă că toți cei care au un pic de cultură muzicală și un pic de creier gândesc la fel. Celor care-l critică, le doresc să fie ridicați cât mai repede la rangul de sfinți, și-apoi să posteze știrea pe hi5 sau twitter. Iar celor ce rămân indiferenți la astfel de evenimente, le doresc cândva să înțeleagă de ce plâng milioane de oameni când moare un artist genial.

Aaaaah! ”What about death again / Do we give a damn?”

Hai, încă un refren, încă unul și-apoi te lăsăm să pleci. Rămâi oricum cu noi, pentru totdeauna! Minunile n-au cum să moară.

RIP King of Pop!

Genial!

BAC 2009 – special pentru generația ”jmecheră”

Vă iubesc așa de mult zilele astea încât mi-e greu să nu dedic un entry și-acestui subiect. Pe site-ul ăsta, găsim niște sfaturi pentru un BAC reușit, fără emoții șamd. Idee bună în sine, sfaturi bune pe alocuri, dar text teribil per ansamblu. Așadar, citez:

- Fa-ti un plan. Afla din ce se da examenul si acorda-ti suficient timp sa treci prin fiecare subiect care ar putea cadea.

Nu zău, chiar trebuie să știe la ce obiect și din ce materie se dă examenul ăla? În veci nu mi-ar fi trecut prin cap așa ceva!

3. Apuca-te de treaba. Cantitatea mare poate parea descurajatoare si s-ar putea sa nu sti de unde sa incepi dar cu cat mai devreme te apuci cu atat pasii pe care va trebui sa-i faci de-a lungul timpului vor fi mai mici.

Dincolo de greșeala gramaticală, chestia asta cu ”pașii pe care va trebui să-i faci de-a lungul timpului vor fi mai mici” sună caraghios în contextul ăsta. E ca și cum copiii ăștia de dau BAC-ul ar începe să învețe cu mai mult de o săptămână înainte de examen!

4. Invata din trecut. [..] Unele comisii de examen repeta tipuri de intrebari in fiecare an, e bine sa ai idee ce ar putea aparea ca sa nu fi luat complet prin surprindere in ziua examenului.

Învață din trecut! Cândva, cineva ți-a spus că în acel context, forma corectă este ”să nu fii luat”. Învață din trecut!

5. Fa o lista cu lucrurile pe care nu le intelegi. Cand inveti e posibil sa te lovesti de lucruri care nu au sens in notitele tale. Noteaza-le si intoarce-te la manuale ca sa afli mai multe. Sau pune profesorul sa-ti explice.

Hahaha! Băi, profii ăștia sunt total lipsiți de logică, de aia notițele tale n-au sens! Că doar n-o fi din cauza neatenției sau prostiei elevului, ori din cauza lipsei de coerență a referatelor de pe veveve.referate.ro. Eu zic să nu mai pierzi timpul făcând liste, n-are sens. Unele idei sunt așa de greu de înțeles în vremurile astea, pe căldura asta!

6. Acorda-ti timp personal. Pauzele regulate sunt cruciale. Nu invata opt ore continuu intr-o zi pentru ca nu vei mai fi in stare sa faci nimic in ziua urmatoare.

Ba da, crede-mă că se poate! Există persoane care învață și 12, 13, 14 ore pe zi, dacă au în față un curs de 4-5-600 de pagini pe care trebuie să-l știe până săptămâna viitoare. Și asta zilnic, nu odată în viață. Și culmea, încă trăiesc, au creierul funcțional și nici nu-s sleiți de puteri.

7. Recompenseaza-te. Micile recompense la sfarsitul unei zile de invatat iti dau ceva la care sa tanjesti in timp ce studiezi si vor fi chiar mai placute dupa ceva grea munca intelectuala.

Superb, superb! Gândește-te mereu, în timp ce înveți, că după ora 20.00 ai să primești recompensa, fie că e vorba de o shaorma cu colegii, de un film, de o plimbare sau ce mai dorești tu. Cu siguranță, tânjind după recompensă ai să-nveți cu multă tragere de inimă. Cu siguranță n-o să-ți fugă mintea deloc la nenorocita aia de pizza..

8. Fa-ti biletele. Tone de notite de la cursuri pot fi intimidante. Dar daca le separi dupa cele mai importante teme si le scrii pe mici bilete, le poti folosi sa inveti in metrou sau autobuz. Sau sa-ti decorezi camera cu ele.

Traducere: de ce să pierzi timpul de două ori, rezolvând și subiectele pe foi A4 și făcând apoi și fițuici? Așa, împaci și capra și varza!

10. Invata cum iti place. [..] Daca spunandu-le altora te ajuta sa retii atunci explica-i ursuletului tau motivele pentru care Aliatii l-au domolit pe Hitler sau de ce plantele sug Dioxid de carbon

Scuză-mă.. tu, ăsta de-ai scris articolul, te mai jucai cu ursulețul înainte de BAC? Pfff, lungă copilărie ai mai avut! Și-apoi, dacă tot explicându-i ursulețului de ce sug plantele CO2, vrea și el să-și dea cu părerea? Țineți minte ursulețul lui Mr.Bean?! Dacă și ursulețul tău, școlerule care te pregătești de BAC, o să fie greu de cap și n-o să înțeleagă, și-o să te contrazică.. ah, teribilă perspectivă!

Avort

Acum mai vrei să faci asta?

p.s. Te iubesc, acum și-ntotdeauna!

Pentru voi, ăștia șmecheri

Băi fraierilor, J e o literă, Ș e alta. Ț e literă, TZ e o alăturare ordinară de două litere (nu e silabă!). SH, la fel. Ș e cu totul altă treabă. Între K și CA există o mare diferență. CV e prescurtarea pentru Curriculum Vitae, nu pentru CEVA. Mn era simbolul pentru mangan (ați făcut odată o materie numită chimie, aia la care v-a arătat un tabel colorat și v-a spus că a fost descoperit de unul Mendeleev). Mn nu înseamnă în niciun caz ”mine” (că așa-l folosiți voi.. ”la mn” = ”la mine”).

Sunteți (prea) mulți și (PREA) proști!

(Să spunem că) înțeleg unele prescurtări când trimiteți un semese și-i limitat numărul de caractere. Alte scuze însă nu prea stau în picioare. Ce-i asta cu ”mă grăbesc”? Adică vrei să spui că ai pierdut trenul pentru că ai mai tastat o literă în cuvântul ăla?

În altă ordine de idei, țara asta e deja plină de proști. De ce țineți neapărat să îngroșați rândurile? Măcar voi, ăștia de faceți o facultate (ah, aș exclude de pe lista facultăților chestiile de tipul FEAA, litere, geografie, drept, educație fizică și sport, dar sunt și pe-acolo omuleți inteligenți și nu vreau să-i jignesc), încercați să scrieți românește! Sau e vreo plăcere ascunsă în a-ți bate joc de tine? (în acest context, nu se scrie ”ați”, dacă nu știți gramatică mai bine nu comentați. Dacă vreți explicația, deschideți o carte – nu un site! – de gramatică sau întrebați-o pe profa de română, dar numai dacă profa are mai mult de 40 de ani. Astea tinere s-au prostit de la o vreme!).

Dacă tot veni vorba de ”a-ți” și ”ați”, constat că foarte, foarte mulți șmecheri (copii proști) folosesc forme de genul ”scrie-ți”, ”spune-ți”, ”zice-ți” pentru persoana a doua plural. Adică ”spune-ți” și voi! Băi proștilor, ați fost măcar la o oră de limba și literatura română în generală? Dar în liceu? Ați stat în bancă și-ați ascultat ce vă spunea idioata aia din fața clasei (profa băi, nu colega aia care se dădea mare-n pauze)? Ați remarcat vreodată că în fața clasei era o chestie neagră (sau albă) pe care tanti aia scria cu cretă (sau marker) diverse tâmpenii?

Gata, că mă doare inima de prea multă cafea și prea multă prostie-n jur. Învățați băi să vorbiți! Oricât ați spera voi, se va folosi scrisul și-n viitor, n-or să se obțină toate doar la probele orale!

PROȘTI băi, proști și PREA mulți!

Leităr edit: Fără glumă, dacă aveți dubii de tipul ”cum se scrie corect cuvântul …”, dacă prin absurd fac parte din cercul vostru de colegi/prieteni/rude/necunoscuți din lista de messenger, întrebați și vă răspund cu plăcere dacă știu. Dacă nu știu, deschid o carte.. Pentru limba română ofer suport 24/24.

Balada poetului fără cuvinte

Oamenii vin lângă oameni cu pasiuni comune. Oamenii iubesc oameni care iubesc același lucru ca și ei. N-are cum să fie altfel. Drept dovadă, cei regăsiți astă seară, de care cumva mi-e dor. Oamenilor le e bine când au alături oameni cu aceleași pasiuni și dorințe și interese.

Stare de rău. Pic .. pic .. pic .. așa se-amestecă sângele cu sânge, inima cu inimă, omul cu om. Ce rămâne când se termină toate astea? Ce rămâne când începi să vezi că omul de aici n-are alături un om cu aceleași idei, dorințe și vise?

Cât de lung e un drum scurt? Cât de scurt e un timp lung? Sau .. să fie oare invers? Drumul cel lung, îmi apare așa de scurt azi și timpul care e în fapt atât de scurt încât îl pot număra în ore, trece infinit de greu. N-ai să înțelegi, știu. Uite, e ca atunci când aștepți cu nerăbdare ceva și timpul acela scurt care te desparte de ”ceva”-ul dorit se dilată. Iar dacă te temi de ceea ce te așteaptă la capătul unui drum, fii sigur că drumul va deveni de 10, de 100 de ori mai scurt decât îți părea inițial.

Pic, pic, pic. Așa se scurgea inima ta în mine, mă alerga și mi se-oprea în dreptul inimii, spre-a asculta o clipă. Chicoteau împreună, inima ta și-a mea. Ba chiar într-o noapte au adormit împreună.. așa, îmbrățișate, ca două trupuri lipite din naștere..

Cumva, cândva, se-ntâmplă să se lipească inimile-ntre ele, atunci când devine timpul drum, drumul timp, se-oprește ”pic-pic-pic”-ul și cumva, cândva..

Cel nenăscut nu poate spune, n-are voce să spună cum sau când sau în care loc din drumul ăsta lung s-a transformat timpul în drum, drumul în timp, inima ta în inima mea.