Părinți de pământ (Adrian Păunescu)

”Mamă, te-a cuprins un fel de teamă,/ Că-ți sunt toți copiii călători,/Dar e bine, recunoaște, mamă,/ Dulce mamă, n-ai de ce să mori.

Fiecare e la el acasă,/ Tu de dorul lor te perpelești,/ Vocea tatei ca un plâns apasă/ În țâțâna casei părintești.

Cărți poștale de la fiecare/ Și din când în când de pe aici,/ Semnătura degetului mare/ Pe talonul unei pensii mici.

Mamă, ți-au crescut încet nepoții/ Și din nou la noi în curte sunt,/ Au venit mai bucuroși cu toții/ Ca un braț de flori pe un mormânt.

Lor pământul tău, în ochi le vine,/ Dulcea mea, nu trebuie să mori,/ Mamă, de ce taci și ce-i cu tine,/ Mamă, ai ajuns un braț de flori.

Astăzi, mâine, viața noastră-i gata/ Vă urmăm, așa cum ne certai,/ Mamă, nu uita să-i spui lui tata/ Că se vând în târguri iarăși cai.

Braț de flori, într-o lumină dreaptă/ Neamul nostru e de neînfrânt,/ Tatăl nostru de pământ așteaptă/ În pământ pe mama de pământ.

Mamă, am simțit că-mi treci prin mână,/ Când a fost furtună-n cimitir,/ Te găsesc în pietre și-n țărână/ Și din aer parcă te respir.

Dar pe locul tău, unde se moare,/ În zadar la crucea ta oftez,/ Parcă sunt lumini de sărbătoare,/ Parcă-i nuntă, parcă e botez.

Nuntă de pământ, nepământește,/ Nașteri de pământ, în lutul sfânt,/ Nuntă de pământ care sfârșește/ În botezul nostru de pământ!”

(Adrian Păunescu)

Rodnică toamnă a suferinții,

Despre pământ este vorba mereu,

Scoatem cartofii, punem părinții,

Tragice schimburi de minereu.

Scoatem cartofii, punem părinții,

Țipă copiii, că le cresc dinții,

Gem și cartofii, în sacul greu,

Scoatem cartofii, punem părinții,

Ce e în pivniți, e și-n muzeu.

Scoatem cartofii, punem părinții.

”În brațele lui, lumea nu mai contează”.

de aici.

Și zic: nu e ăsta un motiv suficient de bun pentru a rămâne cu cineva toată viața? De ce trebuie să gândim o relație și un pas de 100 și de 1000 de ori? De ce atâta planificare, atâta îngrijorare și atâtea întrebări? De ce nu putem merge pur și simplu, de ce să ne uităm în jur la fiecare pas?

Come on.. ceea ce contează ești tu, nu restul. Modul în care văd lucrurile când sunt cu tine, nu departe. Felul în care mă simt în prezența ta, pașii pe care-i facem împreună. Astea contează.

În mine un haos întreg se prăvale

Da, din nou.

Je suis perdue!

Cine vrea să trăiască pentru totdeauna?

Na, să v-ajungă

Că tot căutați în disperare „cizme, botine, pantofi noi”. Ultimele obsesii, după cum urmează:

Tu gugăl or nat tu gugăl

Ce caută disperații care ajung aici?

- trio adrian paunescu  – habar n-am despre ce-i vorba, și-a făcut poetul meu preferat vreo formație?

- aimee iubita – da bre, asta înseamnă

- cat de des o suni – de 2 ori pe zi cred că e suficient

- descriere personaj apolodor – nu pot să cred, chiar caută cineva asta?

- id-uri fete online iasi bune rau – tu ai o problemă, drăguțule..

- pantofi botine 2009 – pfai, am văzut niște botine superbe pe Cuza!

- pepsy radio condor poze – n-am poze cu el, dar îți sugerez să-i ceri direct lui. Vezi când e în emisie, intri pe id-ul rc.dedicatii și-i spui lui Pepsy ce vrei de la el

- ceai de menta efecte – păi n-am lămurit mai demult că e halucinogen?

- sa-l suni? – chiar nu pricep cum ajung aștia cu telefoanele lor la mine pe blog..

- nu acum deoarece versuri – versurile mi-e lene să le scriu, dar melodia o găsești dacă urmărești tag-ul ”folk”

- desene animate pe un vapor personaje – sper sincer că n-ai mai mult de 10 ani

- vedete prost imbracate giulia – Pentru prima parte, găsești o mulțime de exemple la Rimel.

- iubitul vrea sa ma maturizez – Vai, adevărată dramă!

- site moldavia folk – Da? Chiar au?

- cum fac bani din amway – Hahaha! Tu chiar ai crezut povestea aia? Nu faci, băi! ))

- teori despre dragoste de tudor chirila- Săracul Tudor, ce admiratori are..

- cine este iubitul innei – Nu știu și exact din cauza asta n-am dormit bine azi-noapte! Să-mi spui și mie când afli!

- mayra – Vrei linkul?

România, țara sfinților

La trebușoara asta mă gândeam zilele trecute: Românica noastră e-un fel de țară a sfinților. Atâtea și-atâtea sărbători și zile dedicate nu știu cărui sfânt, în care se adună grămezi de oameni să atingă rămășițele.. adică moaștele. Săriți, comentați, răzvrătiți-vă, că eu părerea tot nu mi-o schimb. Cum poate un mort de ăsta să mă ajute pe mine cu ceva, dacă mă duc și-i ating jumate de coastă? Un mort e mort și gata, nu mai poate face nimic. Morții nu se roagă, morții nu fac minuni, morții sunt morți pentru că și-au terminat orice treabă pe aici și au plecat. Dacă toți morții ăștia ar fi cu-adevărat sfinți și făcători de minuni, ce nevoie ar mai fi de Dumnezeu?

Românica noastră e țara sfinților. Nimic nu merge bine, dar zeci de sfinți sunt scoși în stradă și grămezi de oameni se înghesuie să li se roage. Subtilă ironia morților ăstora..

Așa-i că-i de bine?

$4890.00The Cadaver Calculator – Find out how much your body is worth.

Mă-ntrebam, de ce aleg unii oameni să ofere drept cadou lenjerie intimă?

De ce mănâncă unii oameni cu sare? La mine stă sarea aia-n solniță de pe vremea colegelor de apartament care-și făceau pentru micul dejun mămăliguță cu cartofi. Muahaha! =))

Mai există și alți indivizi obsedați de cutii/recipiente sau sunt singura cu probleme?

Ăștia din Iași nu știu să facă (cacofonie pe care n-o pot evita) clătite bune. Poate doar la Bolta Rece, dar și acolo brânza are gust suspect, iar tipele de la Aad’s strâmbă mereu din nas dacă le întreb ”doar cu brânză, fără stafide, nu se poate?”.

Sunt și indivizi care descarcă filme înainte de-a se uita la nota de pe IMDB?

Tovarăși, viața e frumoasă!

Fusei aseară la prea minunatul film care mi s-a părut prea scurt și care-ar fi fost mai interesant dacă poveștile erau legate între ele și nu doar legende prezentate separat. Dar e fain și-așa, e destul de comic și un pic diferit. Nu-i genul de film românesc filmat aiurea, cu culori de-alea spălăcite, cu replici de copii tembeli, cu personaje cărora nu le reții nici măcar numele și în care trei sferturi din timp nu se întâmplă nimic. Zic deci, tovarăși, că viața e frumoasă!

Fusei și la cursul lui Vere, foarte interesantă materie, dar teribil de somn mi s-a făcut. Și nu trece nici acum, după 2 cafele și-o ciocolată caldă. Peste o oră și-un pic, mă voi îndrepta cu nețărmuită dragoste și admirație spre lp-ul de marketing, la care poate vom face și altceva decât prezența..

Între atâtea căni de cafea, apă și ceai, mă-ntreb: de ce 90% din joburile existente în Iași sunt de rahat? Dacă eu termin mâine facultatea și nu vreau să devin regina videochat-ului, ce pot face în prea minunatul nostru orășel? Tovarăși, frumoasă e viața?

Reviste?

Oare ce procent din populația cu acces la internet mai citește reviste de-alea tipărite? Mie-mi plac foarte tare fițuicile pentru femei, pot pierde o săptămână întreagă răsfoind reviste despre modă, make-up, celebrități, decorațiuni, medicină și alte astfel de chestiuțe. Și cu toate că-mi plac, nu le cumpăr niciodată, pentru că e mult mai comod să tastez un www. Pierd foarte mult timp pe site-urile de tipul ăsta, deși sunt conștientă că multe din ele nu-mi aduc niciun folos. Reviste (tipărite) citesc dacă ajung acasă la maică-mea, când merg la diverși medici sau să mă tund. Aici găsesc întotdeauna reviste drăguțe și tentante )

Îmi plac oamenii care au colecții de reviste serioase sau chiar neserioase, dar adunate în timp foarte lung și cu efort. Îmi plac ăia care citesc doar reviste din domeniul lor de lucru, e o dovadă că într-adevăr fac ceea ce le place în viață, pentru că 50% din timpul lor liber îl dedică tot muncii.

Nu-mi plac oamenii din spatele revistelor, care-și fac treaba superficial, care scriu fără a se documenta și care nu știu să-și argumenteze punctul de vedere. Nu-mi plac nici revistele pline doar cu scris și fără nici măcar o poză. Sunt o superficială și mi-ar plăcea să lucrez la o fițuică pentru femei!